În ultimul timp am observat că lumea îi este frică să ridice capul în nopțile senine pentru a se uita la infinitul ce e chiar deasupra capului.E și mai trist că cei care se uită sunt numiți fie ciudați fie prea visători.Eu îi cred curioși…întrebători, ce caută răspunsuri la întrebări care poate nu vor putea să răspundă vreodată.Dar tocmai asta e frumusețea – să cauți în acel nimic vast punctele de lumină.Cine știe?Poate acolo, printre acele puncte se află cineva, la fel de curios care se întreabă același lucru.Universul e deosebit de frumos…privit printr-un telescop sau fotografat de pe vârful unui munte și deosebit de tainic privit fără(nu înseamnă că dacă avem un telescop universul nu mai e tainic – tocmai, descoperi că e mai tainic decât credeai). De ești sau nu ești pasionat, m-am gândit să mai fac o colecție cu wallpapere cu tema spațiu și univers.De la galaxii
↧